[Review]Dishonored

#1
I. Introducere

Nu știu despre voi, dar eu ador steampunkul. Nu genul ăla care nu face decât să-și îmbrace personajele în haine de o vagă inspirație victoriană și atașează de orice mașinărie cu aburi ceasuri elvețiene de epocă, nu. Îmi place steampunk-ul când e conceput bine. Adică cu personaje care se îmbrabă în haine de o vagă inspirație victoriană, ceasuri elvețiene de epocă atașate de mașinării cu aburi și un lore pe măsură care să compenseze pentru acele trope-uri obosite. Asta ne oferă Dishonored. Și mai mult decât atât, e un joc! Ce tare, nu?

II. Poveste

Dishonored ne plasează într-un univers post-industrial unde tehnologia steampunk domină toate aspectele vieții și ale societății. Oricât de tare ar suna pentru unii să te duci la facultate într-un autobuz care aduce mai mult a locomotivă decât a mașină, trope-ul dictează că steampunk = societate distopică, iar Dishonored nu se lasă mai prejos.
Jocul te pune în pielea lui Corvo Attano, protector personal al împărăIII. Gameplay

Până și cea mai clișeică premisă poate deborda de inventivitate și prospețime atâta timp cât este executată bine, mai ales dacă este integrată într-un mod inteligent în gameplay. După cum spuneam, ești un asasin. Cu puteri supranaturale, însă, dar vă voi lăsa pe voi să descoperiți singuri cum a intrat Corvo în posesia lor. Moment în care îți vei pune două întrebări: îți vei folosi noile puteri într-un mod responsabil, stealthly și pacifist, sau vei măcelări tot ce vezi în jurul tău? Această decizie și încă câteva pe care le vei lua pe parcursul jocului vor declanșa unul din cele trei finaluri ale poveștii.

Ca orice asasin care se respectă, Corvo are un arsenal compus din Sfânta Treime a căsăpelii: pistolul, sabia, arbaleta, la care se adaugă grenade și câteva tipuri de săgeți (simple, otrăvite, explozive și tranchilizante) pentru arbaletă. Dintre puterile supranaturale de care dispune Corvo putem număra blink-ul, prin care te poți teleporta rapid pe distanțe scurte, possession, care îți permite să posezi șobolani sau oameni, abilitate care îți deschide un univers de posibilități și strategii, bend time (îngheață timpul) și shadow kill , abilitate care îți permite să transformi inamicii pe care-i ucizi în cenușă, ceea ce te poate scuti de corvoada de a piti cadavrul într-un colț întunecat. Fiecare abilitate poate fi activată, respectiv îmbunătățită prin intermediul runelor, care pot fi găsite fie în lumea jocului, fie în număr limitat la unul dintre cei doi vendori. Puterile acestea favorizeaza atât stilul de joc letal, cât și cel non-letal.

Și uite așa am ajuns la punctul fortetesei ţinutului. După ce împărăteasa este ucisă de un grup de asasini angajați de o mână de politicieni ambițioși chiar sub ochii lui Corvo, eroului nostru i se înscenează tot complotul și este aruncat în temniță pentru a fi executat mai târziu. De aici, povestea ia o turnură previzibilă, ba chiar clișeică: în ajunul execuției, Corvo este ajutat să evadeze de către o grupare de rezistență care îl recrutează ca asasin și-l trimit să-i căsăpească pe mișeii de la putere. Pe lângă toate, mai e și un fel de ciumă bubonică care transformă oamenii în zombie și șobolani care pot devora oamenii în întregime în câteva secunde. Interesant.

Imagine
Imagine
III. Gameplay

Până și cea mai clișeică premisă poate deborda de inventivitate și prospețime atâta timp cât este executată bine, mai ales dacă este integrată într-un mod inteligent în gameplay. După cum spuneam, ești un asasin. Cu puteri supranaturale, însă, dar vă voi lăsa pe voi să descoperiți singuri cum a intrat Corvo în posesia lor. Moment în care îți vei pune două întrebări: îți vei folosi noile puteri într-un mod responsabil, stealthly și pacifist, sau vei măcelări tot ce vezi în jurul tău? Această decizie și încă câteva pe care le vei lua pe parcursul jocului vor declanșa unul din cele trei finaluri ale poveștii.

Ca orice asasin care se respectă, Corvo are un arsenal compus din Sfânta Treime a căsăpelii: pistolul, sabia, arbaleta, la care se adaugă grenade și câteva tipuri de săgeți (simple, otrăvite, explozive și tranchilizante) pentru arbaletă. Dintre puterile supranaturale de care dispune Corvo putem număra blink-ul, prin care te poți teleporta rapid pe distanțe scurte, possession, care îți permite să posezi șobolani sau oameni, abilitate care îți deschide un univers de posibilități și strategii, bend time (îngheață timpul) și shadow kill , abilitate care îți permite să transformi inamicii pe care-i ucizi în cenușă, ceea ce te poate scuti de corvoada de a piti cadavrul într-un colț întunecat. Fiecare abilitate poate fi activată, respectiv îmbunătățită prin intermediul runelor, care pot fi găsite fie în lumea jocului, fie în număr limitat la unul dintre cei doi vendori. Puterile acestea favorizeaza atât stilul de joc letal, cât și cel non-letal.

Și uite așa am ajuns la punctul forte al jocului, și anume libertatea de decizie. Să presupunem că șefii tăi te-au trimis să-l omori pe X, numai că singura oportunitate de a-l prinde pe X în offside este în seara asta, la un bal mascat ce se va ține la casa lui unde va fi înconjurat de oameni. Pentru majoritatea, soluția este destul de simplă: intri, omori, pleci. Dar domnilor, chiar trebuie să provocăm o baie de sânge în drum spre țintă? Normal că nu. Dar poți, nu te împiedică nimeni, decât probabil busola ta morală, vina și conștiința. Așadar, să analizăm alternativele: vrei să-ți îndeplinești obiectivul precum un profesionist, să te strecori printre sutele de gărzi și să mai și șutești toți banii și bijuteriile din posesia invitaților? Nicio problemă. Posedă un șobolan și infiltrează-te prin sistemul de canalizare. Sau, mai simplu, intră pe geam și ascunde-te după canapele. Vrei să fii cool? Fă rost de o invitație și plimbă-te nestingherit printre sutele de oameni care se întrec în proprietăți și acțiuni la bursă.

Evident, jocul nu te teleportează în locația obiectivului tău, ci trebuie să ajungi acolo de unul singur. Fiecare nivel (sau capitol) este conceput sub forma unui hub (o porțiune mică din oraș, dar foarte detaliată și ‘’deschisă’’) pe care o poți explora în voie. Jocul te recompensează generos pentru explorare și atenție la detalii, așa că nu o dată vei realiza că ești de 3 ore în același loc și nu ai făcut decât să scormonești prin tomberoane și apartamente după bani.

Partea proastă este că stilul letal de joc este pur și simplu mai distractiv decât cel non-letal pentru că jocul îți oferă mult mai multe gadgeturi mortale . Săgețile tranchilizante, spre exemplu, se găsesc foarte greu, pe când de cele explosizive dai mult mai ușor. Nu știu despre voi, dar eu după patru ore de blink-choke-aruncă cadavrul în colț deja am început să mă plictisesc.

Imagine
Imagine
IV. Grafică

Dishonored nu este un joc tocmai avansat din punct de vedere grafic, dar compensează printr-un design aparte și o estetică care se folosește într-un mod inventiv de culori reci, spălăcite (mai ales de culoarea albastră) pentru a masca texturile de rezoluție mică. Are sens într-un fel căci Dunwal, orașul în care se petrece acțiunea, este unul portuar. Ce îmi place mie în mod special este stilul caricatural pe care producătorii l-au insuflat în designul personajelor, asta pentru a accentua corupția și decandeța societății de care aparțin: mâini mari, capete mici cu ochi porcini, siluete suple, fețe pătate de coșuri și negi uriași, etc.

Pe lângă asta, nivelurile sunt mari, deschise și foarte detaliate. Arhitectura de inspirație victoriană, somptuoasă, elegantă și plină de măreție contrastează într-un mod violent cu mizeria, sărăcia și boala de pe străzile orașului. Vezi oameni săraci, desculți, cu hainele rupte, scormonind pe tomberoane în umbra unei case luxoase care aparține vreunei familii influente din oraș; zombie (weeperi) care cutreieră orbește străzile în căutare de cărniță proaspătă; polițiști corupți care abia așteaptă să te bage la zdup sau chiar să te omoare pentru cea mai mică abatere.

Imagine
Imagine
V. Sunet

La capitolul sunet, Dishonered ne oferă mult dialog de fundal pentru a ajuta jucătorii cu tendințe de OCD care petrec o perioadă mai lungă de timp într-o anumită zonă să alunge monotonia. Muzica are, ca și designul jocului, are un iz victorian. Voice actingul, care în unele părți poate părea de-a dreptul teatral și forțat (settingul victorian este de vină aici) este bun și contribuie masiv la imersiunea în lumea jocului.
Miniaturi atașate

Imagine
Imagine
VI. Concluzie

Dishonored, cu toate minusurile și scăpările lui când vine vorba de poveste și unele elemente de gameplay, este fără doar și poate un clasic modern. Este unul din singurele jocuri stealth din ultimii ani realizate bine care se aproprie de calitatea unor giganți precum Thief sau Deus Ex și dacă nu l-ați jucat până acum, ar fi bine s-o faceți.

Imagine
Imagine

Minimum Spec:

OS: Windows Vista / Windows 7
Processor: 3.0 GHz dual core or better
Memory: 4 GB system RAM
Hard Disk Space: 9 GB
Video Card: DirectX 9 compatible with 512 MB video RAM or better (NVIDIA GeForce GTX 460 / ATI Radeon HD 5850)
Sound: Windows compatible sound card
Enhanced for: 64-bit multi-core

Recommended Spec:

OS: Windows Vista / Windows 7
Processor: 2.4 GHz quad core or better
Memory: 4 GB system RAM
Hard Disk Space: 9 GB
Video Card: DirectX 9 compatible with 768 MB video RAM or better (NVIDIA GeForce GTX 460 / ATI Radeon HD 5850)
Sound: Windows compatible sound card
Adi. « Lun Noi 16, 2015 4:40 pm » El este fondatorul !
Adi. « Lun Noi 16, 2015 4:40 pm » Redfucker e seful nostru !
Imagine
Imagine
Imagine

Înapoi la “Reviews Jocuri”

Cine este conectat

Utilizatori răsfoind acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator

cron